Singurătatea – connect sau disconnect plus planuri pentru 2017

Am intrat într-un Nou An sper mai bun și mai echilibrat pentru fiecare dintre noi. Fiecare încept de an este dedicat planurilor.

Ce mi-am propus eu:68342663e04deb73bb847a27907f741b

  1. Sa continui să scriu –mai harnic – articole de demistificare a medicinii, astfel încât informația medicala să fie pe înțelesul tuturor– iar deciziile medicale ale fiecăruia să fie luate pe bază cât mai știițifică.
  2. Să scriu și despre problemele de la periferia medicinii – dar esențiale- prin impactul lor asupra tuturor cum ar fi – miscare, hrană, stress, stil de viață.
  3. Să fac cunoscută înțelepciunea medicinii tradiționale chineze și indicațiile terapeutice extrem de utile.
  4. Să demarez programul de Art Therapy- un mix de poveste, exerciții de relaxare și lecții de artă – pentru ca fiecare dintre participanți să de poată reconecta la sine și la cei dn jurul său și să gasească bucuria aparținerii – așa numitul – sense of belonging.
  5. Să mă bucur și să prețuiesc oamenii pe care îi întâlnesc– la fel de tare cum mă bucur și acum.

Acestea fiind spuse- primul articol din 2017 va continua discutia despre singurătate– o plaga sociala cu impact evident asupra sănătății.

Singurătatea, în termeni psihologici se referă la absența conectării și a comunicării cu ceilalți cu efect negativ atât asupra stării afective cât și a capacităților cognitive.

Este posibil sa fiți conectați prin ceasul de la mână la telefon , la platformele sociale, la un monitor cardiac, căști, și poate chiar electroasnice. Nu conexiunile ne lipsesc, ci conectarea. Conectarea este, se pare  atât o problemă socială cât și biochimică. Singurătatea îți intră sub piele și afectează fizic organismul – studii repetate arătând că există modificări la nivel cardiovascular probleme de somn – care generează risc crescut de depresie și o mai slabă reglare a răspunsului hormonal la stres.

Mulți oameni caută izolarea, dar puțini aleg să fie singuri.

În epoca urbanizării, în care din ce în ce mai mulți oameni trăiesc din ce în ce mai aproape unii de ceilalți singurătatea crește.

Cum este posibil ca acum când sunt atâtea instrumente care ne conectează instantaneu și comunică la orice oră din zi și din noapte tot mai mulți se simt izolați?

Este un paradox care merită studiat.

7b82d094ecf87902d914e5aa54ddbce1Să luăm faceboook– inițial un instrument pentru a conecta prieteni acum folosit ca sursă media, instrument de organizare a comunității, de publicare de evenimente, advertising, mesagerie, album foto. Este foarte greu să găsești ceva specific– și așa a fost creat să fie. În fața ta se perindă o mulțime de informații, reclame, știri, încât uiți de unde ai plecat și că scopul principal era să iei legătura cu prietenii.

A doua capcană a facebook este că ai atât de mulți prieteni în rețea, de mult ori oameni pe care nu îi cunoști încât timpul alocat fiecăruia este infim. Și nu, nu vă pacaliți să credeți că sunteți mai atenți la prietenii cunoscuți in personam. Încet, încet te trezești singur când aparent ești foarte conectat.

A treia capcană este recompensa – validarea socială rapidă- rash-ul de dopamină și oxictocină pe care îl primim când suntem “băgați în seamă on line”. Mi-a dat like, a răspuns la postare, a sheruit postarea etc- Reacția biochimică neurologică este similară cu cea întâlnită în alte adicții. Și asta ne ține conectați – vrem , nu vrem, menținând iluzia de conexiune, dar deconectându-ne de la viața socială umană.

Integrarea Facebook cu celelate platforme ale sale ca whatsApp, instagram, urmărirea permanentă online este o permanentă bombardare stimulativă, din care este greu sa scapi și care ne face adictivi. Deficitul de atenție la adulți este în creștere, din această cauză simțim permanent nevoia de a fi conectați.

În fiecare minut Youtuber-ii uploadează 400 de ore de video, utilizatorii de Tinder își verifică profilul de un milion de ori,și există milioane de like-uri pe facebook. Blogurile, facebook, Tumblr, Twitter, reamestecă conținutul online într-un vărtej perpetuu aruncând în online acelați conținut.

Noi absorbim acest conținut nu prin alegerea activă a ceea ce citim sau ceea ce urmărim, ci suntem ghidați de miliardele de mici întreruperi în social media către diferite site-uri si alte probleme mai mult sau mai puțin relevante pentru noi. Subtilitatea constă în faptul că suntem păcăliți că nu există efecte secundarecă viața online se suprapune simplu peste cea offline, că putem oricând să ne întâlnim cu persoana cealaltă, că e rezonabil să crezi că mănânci cu celalat în timp ce îți verifici contul social media- într-un life mix perfect.

1c0e7aeea11dd811e037f47ad68137cbCei care mănâncă împreună în timp ce își verifică contul nu sunt de fapt împreună-„sunt singuri împreună„. Dacă stai de vorbă cu copilul tău/partenerul tău și îți verifici telefonul în același timp- nu sunteți de fapt împreună. Să fii împreună cu cineva înseamnă să fii atent să fii prezent să înregistrezi numeroasele semnale din ochii celuilalt, din voce, limbajul corporal,mimica, și să acțiionezi adecvat- e ceea ce ne distinge ca oameni.

Înlocuind realitatea virtuală cu realitatea proriu zisă, pierdem scopul acestei interacțiuni – chiar dacă interacționăm cu mai mulți oameni. Trăim într-o lume sechestrată – ferită de erupțiile entuziaste, bucuria, emoția interacțiunii umane reale. Devenim „contacții” fiecăruia, umbrele noastre eficiente.

Telefonul se folosește, de catre generatiile tinere,  foarte rar in scopul lui propriu- acela de a vorbi – un mesaj este mult mai eficient – te ferește de digresiunile, idiosincraziile și nevoile emoționale neașteptate ale celuilalt.

Sigur, viața automată online este mult mai eficientă, lipsită de monotonie, și de timpi pierduți în atingerea scopurilor, dar îi lipsește identitatea.

50d05a6cd69553b0037aeeec33fac186La magazin, pe stradă, la restaurant un număr covârșitor de oameni este conectat la telefon și nu la ceilalți. Puțini se bucură de spectacolul uman- de figuri, emoții, viețile revelate în fiecare minut lângă noi. Ajungi să nu iți recunoști vecinii – pentru că nu ai avut nicodata timp sa te uiți la fața lor, ajungi să te rătacești lângă casă pentru că nu ai mers nicând fără GPS.

Este trist- pentru că mare parte din energia de zi cu zi, din bucuria de a trăi vine de la oamenii de lângă tine. O altă parte vine din tine și din scopurile pe care le ai.

Pe de altă- parte cred în capacitatea omenirii de a se autoregla. Cu fiecare inovație științifică cu impact social, de la presa scrisă, la radio, televiziune, cinemtograful cu sunet șamd, s-au ridicat nori grei de îngrijorare, dar lumea nu s-a sfârșit și oamenii și-au regăsit mai mult sau mai puțin echilibrul.

Cred că vom găsi calea spre noi înșine și spre sănătate și în revoluția digitală, doar că trebuie să recunoaștem că problema există.

Și cum la orice problemă există și soluții – cu siguranță și aici putem găsi mixajul fericit între real și vitual- într-un articol viitor.

dr. Cristina Hanganu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s