Foamea si satietatea – pe intelesul tuturor

a6f8a26f16379ab740d810e8820027fdManacam de stress, de plictiseala, pentru ca ne este foame. Oare cand ne este foame? Mancam prea mult, mancam prea putin, oare este suficient?

Mancam prea multe proteine, prea putine, vegan, vegetarian? O mie de intrebari, la care mai toata lumea are un raspuns, dar parca niciodata nu se face lumina.

La biologie am invatat cu totii ca omul este omnivor si  ca are un organism complex. Antropologic facem fata mai bine la lipsa hranei decat la abundenta, de-a cursul istoriei fiind mai degraba supusi foametei. Abundenta alimentara are un istoric scurt, de cateva decenii, si trebuie sa invatam cum sa ne adaptam.

Dupa cum toate indrumarele pentru tinerele mamici le invata sa hraneasca copilul la cerere si pentru adult, ideal ar fi sa manance doar cand ii este foame. Problema este ca recunostem greu foamea, fiind cei mai multi dintre noi absolut deconectati de senzatiile fizice transmise de corp, amortiti de lupta continua cu o mie de alte probleme.

Daca intelegem cum este reglata senzatia de foame, respectiv de satietate avem sanse, sa fim mai atenti cand primim aceste semnale de la corp. Iata ce ne spune fiziologia despre foame/satietate.

Senzatia de foame este data de un sistem neuroendocrin care interactioneaza cu neurotransmitatori  si receptori ai acestora de  la nivelul hipotalamusului – in creier.

Neuropeptidul esential in reglarea foamei este neuropeptidul Y – iar hormonii implicate in senzatia de foame/ satietate vor scadea foamea fie legandu-se de receptorii pentru NPY, fie scazand sinteza de NPY.

Legatura dintre acesti hormoni si creier este complexa si numai partial inteleasa , oamenii de stiinta fiind de accord ca acesti hormoni ne controleaza impulsurile si deciziile legate nu numai  dieta, dar  si de stilul de viata.

Problematica nu este simpla, iar cercetarile stiintifice sunt din ce in ce mai extinse odata ce obezitatea si  problemele  metabolice, in general, ocupa capul de afis al  sanatatii publice.

Departe de a fi exhaustive, lista principalilor hormoni care ne regleaza foamea/satietatea este dupa cum urmeaza:.

(NB este bine sa aveti in minte faptul ca, lucrurile sunt foarte dinamice, iar adevarul stiintific, de asemenea- este posibil ca peste o vreme sa avem alti jucatori cheie, si chiar in cadrul acestei liste sa apara noi precizari)

Hormonii care ne anunta senzatia de satietate:

  1. Colecistokinina (CCK) secretata de celulele mucoasei duodenale in prezenta grasimilor. Determina eliberarea enzimelor digestive din pancreas si bila. Nivelul crescut de CCK scade digestia la nivelul stomacului, astfel incat intestinul subtire sa poata digera efectiv grasimile. CCK este un neuropeptide similar NPY si actioneaza direct asupra neuronilor hipotalamici pentru a semnala satietatea. Este semnalul de supresie al foamei cel mai important si, un motiv in plus pentru care grasimile sunt importante in dieta.
  2. Oxyntomodulina este eliberata ca raspuns la prezenta proteinelor si a carbohidratilor din stomac si semnaleaza la nivel cerebral o schimbarea statusului energetic. Oxyntomodulina ajuta digestia prin intarzierea golirii stomaclui si prin scaderea secretie gastrice acide.
  3. Peptidul YY (PYY) eliberat de celulele jejunului (parte a intestinului subtire care urmeaza duodenului) si colon ca raspuns la ingestia de hrana, este in mod deosebit sensibil la proteine. PPY inhiba productia de enzime digestive la nivel biliar si pancreatic. PPY este important in cresterea eficientei digestiei si absorbtiei prin scaderea golirii stomacului, scaderea vitezei de digestive si cresterea absorbtiei de apa si electroliti in colon. PPY inhiba direct receptorii NPY hipotalamici, scaznad senzatia de foame.
  4. Glucagon like-peptide -1 (GLP-1) este secretat in ileon ca raspuns la ingestia de carbohidrati, proteine si lipide. Este eiberat rapid in circulatie si este unul din semnalele cele mai rapide ale satietatii. Inhiba secretia acida gastrica, precum si golirea stomacului. GLP-1 creste secretia de insulina si scade secretia de glucagon. GLP-1 scade senzatia de foame si prin scaderea cantitatii de NPY.
  5. Leptina – aparuta in peisaj din anii ’90, are un rol cheie in metabolismul energetic si in reglarea apetitului. Leptina este secretata atat de adipocite cat si de celulele mucoasei gastrice semnalizand atat faptul ca organsimul este hranit cat si faptul ca exista suficiente rezerve energetice.  Inhibarea apetitului este de lunga durata , spre deosebire de inhibarea rapida data de CCK si de supresia scazuta a foamei dintre mese mediatata de PYY. Leptina actioneaza la nivelul creierului inhiand producerea de NPY si dezactivand neuronii NPY, smenaland fara echivoc creierului ca organismul are hrana suficienta, generand astfel senzatia de satietate.
  6. Adiponectina secretata tot de tesutul adipos este eliberata in sistemul circulator unde semnalizeaza gluconeogeneza scazuta (convertirea scazuta a grasimilor si proteinelor in glucoza), recaptare crescuta de glucoza, catabolism lipidc, crestera sensibilitatii la insulin si controlul metabolismului energetic. Adiponecina actioneaza la nivelul neuronilor NPY similar cu leptina, avand efecte aditive.

 rys0306

Hormonii care semnaleaza foamea:

  1. Ghrelina este considerat principalul hormone al foamei. Este secretata de celulele mucoasei gastrice, atunci cand stomacul este gol si de pancreas cand nivelul glicemiei este scazut. Si ficatul secreta grelina cand nivelul de glicogen stocat in ficat este scazut. Grelina activeaza direct neuronii NPY pentru a stimula apetitul. Nivelele crescute de grelina sunt asociate cu senzatia de foame. Grelina este un important stimulator al secretiei de hormon de crestere. Grelina regleaza homeostazia glucozei prin actiunea directa asupra celulelor secretoare de insulin, are roluri antiinflamatorii si promoveaza regenerarea celulara. Este, de asemenea, importanata in motilitatatea gastrointestinala.                                                                appetite-regulation-17-638
  1. Cortizolul este bine cunoscut ca hormon de stress, dar joaca un rol cheie si in reglarea metabolica si in foame. Nivelul de cortisol este important in economia energetica a organsmului- in functie de acesta se decide daca sa fie folosite depozitele de glycogen sau de triglyceride pentru energie. Cortizolul are, de asemenea, rol in convertirea proteinelor si a lipidelor in glucoza- principal sura de energie. (procesul se petrece in ficat). Cortizolul , se pare ca influenteaza direct consumul de alimente prin actiunea asupra NPY , precum si prin reglarea neivelului de leptina.

Cortizolul se pare ca are un rol important in dorinta de a manca alimente bogate in grasimi si zahar. De aceea, toate terapiile de stress management – care au ca efect scaderea nivelului de cortisol- ajuta si in procesul de insusire a unui orar de masa sanatos.

  1. Glucagonul este partenerul insulinei – este secretat de pancreas cand glicemia este scazuta. Glucagonul va semnala ficatului sa converteasca depozite de glicogen in glucoza- care va echilibra glicemia sangvina. Daca nivelul de glycogen este scazut , glucagonul va determina gluconeogeneza- adica transformarea aminoacizilor din protein si a grasimilor in glucoza. Cresterea glucagonului – creste senztia de foame.
  2. Insulina este secretata de pancreas cand glicemia este crescuta (spre deosebire de glucagon). Celulele target ale insulinei sunt hepatocitele, celulele musculare si cele adipoase. Datorita insulinei glucoza din sange va intra in aceste cellule. Insulina este secretata de pancreas ca raspuns la cresterea glicemiei, deci mai ales cand mancam carbohidrati si in mod paradoxal in loc sa scada foamea, insulina o creste. Creste foamea prin actiunea directa asupra neuonilor NPY din creier. Asa se explica de ce, mesele bogate in grasimi si proteine sunt mai satioase si de ce ne este foame foarte repede dupa mesele bogate in zaharuri (de exemplu: un ou fiert la micul dejun va “tine mai bine de foame” decat un castron cu cereal cu lapte, desi cel din urma contine mai multe calorii).

Problemele de greutate, senzatia cvasipermanenta de foame- aparuta chiar imediat dupa masa, rezistenta greutatii in fata oricaror diete sunt problem care le putem lega de dezechilibrul acestor  hormoni. Este de stiut ca acesti hormone sunt implicati si  in alte procese in organism, imunitare, inflamatorii, etc, mentinerea lor in echilibru contribuind la mentinerea starii de sanatate.

rys01_08

De retinut:

  1. Reglarea senzatiei de foame/satietate este complexa, cheia operationala fiind situata in creier- la nivelul hipotalamusului.
  2. Mecanismele de control ne protejeaza mai degraba  la lipsa hranei decat la abundenta.
  3. Mesele proteice si cele bogate in grasimi sunt mai satioase.
  4. Mesele bogate in carbohidrati (mai ales cei cu absorbtie rapida de tipul zaharului, miere) determina rapid foame- prin cresterea secretiei de insulina.
  5. Pofta de dulce si de grasimi “rele” este legata si de nivelul crescut de cortisol- deci de nivelul crescut de stress-drept urmare- scaderea stresului-va determina o scadere a poftei de dulce.
  6. Este foarte important sa ne mentinem echilibrul hormonal pentru a avea o reglare optima a senzatiei de foame/ satietate.
  7. Recomandare mea este sa aveti o dieta echilibrata (cu proteine, grasimi, si carbohidrati din cereale) si sa renuntati linistiti la zahar, iar pentru diminuarea stresului si echilibrare hormonala recomand acupunctura.

dr. Cristina Hanganu

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s