De ce? – cateva ganduri – cine e de vina?

sadnessSunase. Nu raspundea nimeni.
‘S-a mai intamplat”- s-a linistit ea repede. O sa mai sun peste 10 minute, poate e la baie. Sa imi beau cafeaua si sa pun o masina la spalat- sa ma bucur de ziua asta libera si atat de frumoasa. Peste 20 minute telefonul suna tot in gol. Ecoul taraitului prelung rasolise in ea toate gandurile negre.
„Nu, nu cred ca e ceva- era bine aseara cand am vorbit cu el.”
Si isi tot repeta- „nu e nimic, nu e nimic”, in timp ce cobora la masina.
A ajuns in fata usii lui- ii batea inima nebuneste si alunga cu greu valul negru ce o impresura pana la sufocare- „nu e nimic, nu e nimic”, repeta mintea ei tot mai palid.
A descuiat, a intrat si l-a strigat.
I-a raspuns ecoul- si atunci mintea ei s-a oprit, picioarele au refuzat sa o duca mai departe de holul de la intrare. Cu greu a ajuns pana in camera lui.
Era in pat linistit si rece.
A simtit fizic durerea. Nu credea ca tristeatea poate durea atat de tare.
A reusit sa cheme medicul sa-i anunte si pe ceilalti, dar nu stia cum.
Apoi a inceput sa lupte cu durerea pierderii si sa gaseasca un sens pe care mintea ei si-l dorea cu disperare.
Isi dorea ca moartea– sa fie izbavitoare pentru sufletul lui, care sa zboare, de acum, liber fara povara durerii de atatia ani.
Suferinta ingrozitoare plecase odata cu sufletul lui- isi spunea cu un glas care incepea sa sune adevarat, in locuri unde, spera ea, ca nu se vor mai intalni niciodata.
Abia incepuse sa se faca liniste in mintea ei cand a inceput sa sune suparator de strident intrebarea “De ce?”.
„De ce a murit atat de tanar, de ce nu a trait mai mult?”- si asa bolnav, putea sa traiasca mai mult.” L-au dus la medici- la atatia specialisti- au facut analize, au sperat ca se va face bine, apoi au sperat ca boala va fi mai blanda cu el si nu va mai suferi, nu s-au gandit ca il vor pierde atat de repede.
Si a gasit- a gasit o punga mare de medicamente in sertar. Nu le luase.
„De ce?, de ce? De ce?” Se tot amplifica zgomotul. Stia sigur ca nu vrea sa moara, ii era frica de moarte. Chiar asa suferind isi gasise un echilibru. Traia, cand se lupta,cand se impaca cu suferinta lui.
Incepuse sa incolteasca un fir de raspuns.
Nu avea incredere. Sistemul il dezamagise. In atatea internari el nu reusise sa inteleaga boala, consecintele si utilitatea tratamentului. Nimeni nu a avut timp,si putere in saloanele ticsite de spital sa ii explice cu suficienta consideratie- ca mesajul sa ajunga si in inima, nu numai in creier- ce se intampla si pentru ce ii este administrat fiecare dintre medicamente. Cum functioneaza organismul – ce este stricat in mecanismele lui si cum stie stiinta medicala sa il repare. Ce consecinte sunt pe termen lung si ce ar trebui sa faca.
Si el a ales- a ales sa ii faca in ciuda sistemului si sa nu asculte de prescriptiile lui. Lua medicamentele discretionar. Ea stia ca ia medicamente- dar nu stia cum- si acum a inteles- lua doar ce credea el ca ii face bine.
Si a gresit.

Si acum ea se intreaba – „cine este de vina- pentru viata asta irosita?”
– Medicul- ca nu l-a convins de utilitatea tratamentului?
– El- pacientul- ca nu a urmat instructiunile, ca nu a inteles sa aibe o viata asezata?
-Politica de sanatate care supraincarca doctorul cu hartogaraie si probleme administrative- pacientul, de buna seama, fiind pe un loc departe de podium in preocuparile ministeriale?
-Gura lumii sau cum i se mai zice – opinia publica care ataca constant reputatia breslei medicale, picatura cu picatura, pana cand in mintea omului se face un talmes- balmes – intre opinia medicala si parerile jurnalistei care recomanda retete de dureri de cap, nutritionista/coafeza/antrenor de fitness care iti dau regimuri de slabit, clarvazatorul, magicianul si alti paranormali?
Si s-a framantat si nu a gasit nici un raspuns, dar propcuparea pentru gasirea vinovatului i-a mai innmuiat din durere.
Incet, incet si-a dat seama ca, undeva toata lumea e de vina, si ca solutia ar fi ca fiecare sa isi faca cinstit treaba pentru care este pregatit.
-Medicul sa inteleaga pacientul pana in adancul suferintei lui ca sa il poata convinge sa urmeze sau sa nu urmeze tratamentul, dar sa inteleaga pe deplin beneficiile si riscurile.
-Bolnavul sa aibe incredere in medicul lui si sa fie compliant.
-Ministerul sa fie mai inteligent in motivarea si selectarea resursei umane si in conceperea politicilor de sanatate.
-Restul lumii sa isi vada de pareri si sa nu mai arunce pe peste tot toate minunile de retete.

sadness_anger_happiness
Asa s-a linistit si a inceput sa planga- tot potopul de lacrimi pe care furia si disperarea le incuiasera undeva inauntrul ei a erupt si a tot curs zile si nopti.

dr. Cristina Hanganu

(textul este, desigur, fictiune – dar cred ca este necesara o dezbatere despre rolul fiecaruia in starea de degradare in care a ajuns sistemul medical si sanatatea noastra a tuturor)

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s